CYBERSPATIUL

Termenul cyberspatiu desemneaza, dupa le Petit Robert, un ansamblu de date numerice constituind un univers de informatie si un mijloc de comunicare, legate de interconexia mondiala a computerelor. In limba engleza termenul provine din combinarea termenilor Cybernetic si Spatiu si a aparut la inceputul anilor 80 intr-o nuvela a lui William Gibson  (Burning Chrome - 1982 ) si in primul sau roman de SF ( Neuromancer - 1984 ). Definitia data de Gibson este : « o halucinatie consensuala traita cotidian in toata legalitatea de zeci de milioane de operatori, din toate tarile…o reprezentare grafica a datelor extrase din toate computerele sistemului uman »

Apoi termenul a devenit un sinonim al Internetului si apoi al World Wide Web

De aici pornesc conceptele de spatiu virtual, zona autonoma temporara si comunitate virtuala

Cyberspatiul redefineste trei categorii fundamentale ale cunoasterii : spatiul, timpul si individul (http://fr.wikipedia.org/wiki/Cybermonde)

Exercitiul 1

Accesati acest link http://www.fanclubsf.net/cyberpunk/ si incercati sa gasiti o opera literara din lista pe care sa o analizati.

INTERNETUL

Internetul a devenit rapid un fenomen socio-tehnic mult mediatizat la sfârşit de secol (şi de mileniu). Internetul şi orice formă de folosire a reţelelor electronice deschise au şi vor avea un impact determinant asupra societăţii şi al viitorului său. Impactul internetului asupra societăţii va avea următoarele funcţionalităţi şi efecte:

  Internetul este un ansamblu de funcţionalităţi dorite de către diferite comunităţi de cercetători şi în mod special utile schimbului deschis de date numerizate prin intermediul mesageriilor electronice, transferului de fişiere informatizate şi difuzate (şi cercetare) de informaţii pe o pânză mondială de situri Web.

  Simplificarea proceselor de muncă şi de comunicare. Un prim efect important al internetului constă în simplificarea şi uşurarea activităţilor zilnice privind administraţia sau gestiunea. Cercetătorul, utilizatorul lucrează direct pe calculatorul personal transmiţând date şi texte colegilor, clienţilor sau factorilor decizionali. Documentele sunt astfel mai uşor arhivate, reutilizate în orice moment şi de către oricine. Mesageria electronică permite o comunicare şi un mod de lucru de mare eficacitate, scurtând pauzele datorate unor intermediari ineficienţi. Lucru direct, imediat, care poate fi memorat, reutilizabil, transferabil; lucrul cu Internetul şi reţelele electronice ne modifică în profunzime obiceiurile. Se pune problema necesităţii de a menţine anumite posturi în instituţii (dactilografă, secretară) sau anumite poziţii ierarhice inutile.

  Reducerea costurilor. Un alt aspect spectaculos oferit de către Internet: reducerea costurilor, în mod special al costurilor privind comunicarea şi cele legate de manipularea informaţiei şi a datelor. Se ştie că se pot reduce substanţial preţurile pentru telefon, fax printr-o utilizare judicioasă a internetului. Această reducere se poate face simţită la nivel de instituţii, cu condiţia unor investiţii necesare procurării unor echipamente puternice (atât la nivel de stat, cât şi la nivel de instituţie de învăţământ, întreprinderi).

  Lucrul în grup, creativitatea colectivă. Crearea reţelelor de calculatoare şi deci existenţa persoanelor care să le folosească, ne conduce către un fenomen nou şi anume dezvoltarea unei noi creativităţi colective. Munca în echipă prin intermediul instrumentelor de tip groupware sau workflow este uşurată. Trebuie menţionat riscul care ar putea apare. De aceea organizaţiile trebuie să-şi regândească viitorul şi structurile în faţa evoluţiei internetului.

  Stabilirea unor legături la nivel mondial. Nu poate fi trecut sub tăcere efectul de anti-izolare produs de către Internet. Pentru prima oară în istoria omenirii s-a produs şi utilizat în mod colectiv o tehnologie globală (nu locală). Brusc, cadrul de comunicare se lărgeşte, frontierele întreprinderilor, universităţilor, oraşelor, regiunii, statului, nu mai există. Se comunică cu lumea întreagă, la fel de simplu ca şi cu vecinul de scară sau colegul de birou. Se descoperă noi orizonturi, noi concepţii privind societatea. Se colaborează cu echipe noi. Se extinde acţiunea de marketing şi de comunicare la scară planetară.

  Accesul la impresionante surse de informare. Trebuie precizat imensul dispozitiv informaţional constituit de către pânza şi milioane de situri Web, multiple forumuri şi liste de difuzare electronică, numeroase situri de fişiere informatizate, noi biblioteci virtuale, noi muzee on-line. Niciodată nu am beneficiat de o bogăţie de informaţii, chiar cu o supraabundenţă de date şi de documente. Cel mai important este să faci trierea informaţiei, alegând-o pe cea mai pertinentă. Important este să nu te rătăceşti pe pânză.

Impactul internetului în societate

Stimularea cercetării, dezvoltarea cunoaşterii

Domeniul de activitate care beneficiază cel mai mult de Internet este acela al cercetării şi al dezvoltării cunoaşterii. Nu este nimic anormal, neaşteptat pentru că este cunoscut faptul că Internetul s-a născut în mediul ştiinţific pentru stimularea cooperării în acest domeniu.Cercetarea progresează direct proporţional cu intensitatea contactelor care se stabilesc între echipele de cercetători. Se hrăneşte din schimburi permanente şi trăieşte din cooperare (pe toate nivelele).Multiplicarea siturilor Web şi a forumurilor electronice dedicate activităţii ştiinţifice va conduce într-un viitor apropiat la o sporire considerabilă a cunoştiinţelor noastre. Este o nouă viziune privind comunicarea ştiinţifică şi tehnică, a unor noi practici de publicaţii şi schimb, care vor pune problema modului tradiţional de editare ştiinţifică.

Educaţia şi Internetul: noi modalităţi de predare

În domeniul educaţiei, Internetul va produce multe modificări.Mai întâi este vorba de a acorda un acces mai larg, universal la sursele cunoaşterii. Factorii decizionali din America au decis echiparea tuturor şcolilor la accesul eficient la reţea, au înţeles că acest mod de a acţiona la nivel educaţional, înseamnă să oferi un anume credit, pe termen lung economiei americane.În afara de noile posibilităţi de acces la educaţie şi cunoaştere, Internetul permite regândirea educaţiei, a învăţămantului, pedagogiei: învăţământul la distanţă, formare în situri (în instituţii sau la domiciliu), formarea de-a lungul vieţii, tutorat electronic, colective de învăţare, etc. Pe acest teren ne aşteptăm în viitorul apropiat la inovaţii majore, schimbând dispozitivele de educaţie şi învăţământul moştenit din secolul XIX, chiar dacă este bun şi productiv. Este nevoie ca mijloacele de învăţământ să utilizeze cât mai mult Internetul.

Riscurile inerente unei dezvoltări necontrolate ale internetului

În cea mai mare parte riscurile sunt legate de informatică şi în mod special de teleinformatică, într-o lume care nu scapă perversităţii şi criminalităţii de orice fel.Se pot menţiona în primul rând problemele de securitate informatică şi riscurile de penetrare a unor medii informatice, mai mult sau mai puţin bine protejate..Trebuie subliniat existenţa pe reţeaua Internet a mesajelor sau informaţiilor care încalcă morala sau a regulilor stabilite de către societate: incitare la ura rasială, apărarea cauzelor netolerante (teze neonaziste, negaţioniste...), pornografie, apologia morţii, proliferarea morţii, a sinuciderii, a comportamentului pervers, etc... acesta conducând numeroase ţări la crearea unor dispozitive de observaţie şi reglare a comportamentelor anormale.Infoetica va avea ca obiect de studiu cenzurarea naţională a acestor anomalii.

.Se pune tot mai mult problema diversităţii lingvistice şi culturale pe reţea. În contextul unei mondializări din ce în ce mai evidente, apare riscul pierderii identităţii pentru majoritatea culturilor minoritare. Controlul reţelelor de către marile monopoluri economice, în mod special cele din sectorul informatic şi difuzarea informaţiei în mod special în engleză, poate conduce la o veritabilă catastrofă culturală. Este important să aperi diversitatea lingvistică şi culturală pe reţea.  Trebuie evitat ca Internetul să mărească decalajul între aceia care au multiple posibilităţi de acces la reţea şi ceilalţi, cărora le este refuzat din diferite motive (economic în mod special) acest acces. Diferenţele pot să apară chiar în cadrul unei comunităţi, a unei societăţi între diferite grupuri: conflictul între generaţii (conflicte între aceia care au cultură electronică-calculator) şi ceilalţi.

Exercitiul 2

Accesati siteul http://www.orhideus.go.ro/despre_internet.htm  si alegeti una dintre temele cronologiei si dezvoltati-o.

Explicati cum poate ea imbogati cultura web a elevilor.

WORLD WIDE WEB

Inventia unei mici echipe a  CERN, World Wide Web, a reusit sa se propage printre utilizatorii Internet cu repeziciune devenind in cativa ani una dintre principalele axe de dezvoltare a cyberspatiului.

In anii 80 si inceputul anilor 90, cand Internetul era folosit doar de un numar mic de cercetatori, arata mult diferit decat astazi. Principalele aplicatii erau atunci E-Mail si Newsgroups (= grupuri de discutii) plus diverse routine de cautare si mecanisme de transfer al fisierelor.

Aceasta era o lume UNIX, in care toate comunicatiile  existau doar ca text sau numere, si liniile de comanda trebuiau memorate si tiparite.

Cand e-mail, dar mai ales programele de cautare si de transfer al fisierelor au trebuit sa faca fata unor cerinte mai complexe, new navigators s-au dezvoltat. Software-ul pentru fiecare trebuia sa fie obtinut si configurat separat. Folosirea fiecaruia trebuia sa fie invatata.

Pe scurt: datorita metalimbajului foarte dificil, folosirea Internetului in acea perioada era restransa la un mic grup de oameni din universitati si institute de cercetare.

Marea schimbare a inceput, cand Tim Berners Lee de la CERN (Centrul European pentru Fizica Nucleara) in Geneva a pus bazele in 1989 dezvoltarii primului prototip al World Wide Web (WWW sau 3W).

Exercitiul 3

Accesati adresa : www.w3c.org si aflati despre Tim Berners Lee si web .

Ca de obicei in istoria Internetului, scopul initial al WWW-ului era destul de limitat. Era destinat sa fie o platforma interna de comunicatii pentru cercetatorii din intraga lume care lucrau pentru CERN. Sarcina principala era sa asigure un sistem, care sa  faca legatura intre varietatea de plaforme ale diverselor computere.

Solutia se baza era idea de a face legatura intre documente via "hypertext".

Hypertext inseamna, a marca sirurile de text sau alte obiecte si de a le lega cu alte obiecte, care ar putea fi din punct de vedere fizic la mare distanta de obiectul original. Cand legatura este selectata, cineva poate "sari" la documentul legat. In acest fel este  posibil de a lega un numar nelimitat de documente intre ele intr-o structura web ne-ierarhica. Pentru a putea deosebi aceste documente si pentru a le regasi, fiecare are o adresa unica. Aceasta este  Unique Resource Locator (URL). URL-urile constau intr-un protocol de transmitere (in cazul  WWW-ului acesta este Hypertext Transfer Protokoll – http), urmat de www (in cele mai multe cazuri) si de domeniu (de exemplu numele serverului si numele paginii).

(http://cis01.central.ucv.ro/csv/curs/isi/isi.doc)

REALITATEA VIRTUALA

Realitatea virtuala este o simulare generata de calculator a unui mediu tridimensional in care utilizatorul este capabil sa vizualizeze si sa manipuleze continutul acestui mediu.

Daca multimedia se refera la date preasamblate si preprogramate, incluzind o suita de informatii din anumite medii, realitatea virtuala este dinamica si in interactiune permanenta cu receptorul ei. Multimedia este la baza bidimensionala, o serie de imagini prezentindu-se, conform unui scenariu predefinit, pe ecran, pe cind realitatea virtuala este tridimensionala, mult mai maleabila si intens interactiva, combinatie avansata de hardware si software multimedia. Utilizatorul unui sistem virtual are libertatea de a explora lumea creata de calculator si de a interactiona direct cu ea.

Crearea lumilor 3D

Conceperea unui univers tridimensional virtual se poate realiza cu ajutorul lui VRML (Virtual Reality Modeling Language), scopul initial al limbajului fiind tranzitia de la o interfata text a Web-ului la una avind trei dimensiuni, in permanenta interactiune cu utilizatorul. VRML a fost creat in primavara anului 1994, prezentat la prima conferinta WWW din Geneva, la dezvoltarea sa avindu-se in vedere independenta de platforma, extensibilitatea si abilitatea de a lucra in cadrul retelelor cu latime ingusta de banda. Dupa specificatia initiala VRML 1.0, a aparut VRML 1.1, in prezent fiind disponibila versiunea VRML 2.0.

IN loc de a parcurge pagini cu imagini statice si de a urma hiper-legaturi, utilizatorii pot, de exemplu, sa umble pe coridoare si sa manipuleze obiecte, folosind o casca speciala de vizualizare (Head-Mounted Display: HMD) si o manusa pentru "comunicarea" cu mediul. Mai nou, a aparut ecranul retinal virtual (Virtual Retinal Display: VRD) pentru o explorare mai facila a lumilor 3D.

Crearea unui spatiu virtual are similaritati cu procesul de proiectare urmat de arhitecti. In cartea sa "Towards a New Architecture", Le Corbusier (Charles-Edouard Jeanneret) defineste arhitectura ca fiind "arta, un fenomen al emotiilor". Manifestul sau, constind din faptul ca arhitectura se bazeaza pe trei elemente fundamentale, se poate aplica si in cazul realitatii virtuale. Aceste elemente sint:

• masa - lumea este construita din diverse forme (cuburi, conuri, sfere, cilindri, piramide) avind fiecare o masa;
• suprafata - o masa este "invelita" de suprafata ei, suprafata dind individualitate fiecarei mase;
• planul - este generatorul lumii virtuale, ordonind-o si stabilind un set de reguli de constructie.

Pentru a genera un mediu in VRML trebuie avute in vedere urmatoarele:

• design si functionalitate
• originalitate
• proportie

Exercitiul 4

Pentru mai multe informatii despre VRML si realitatea virtuala accesati linkul

http://thor.info.uaic.ro/~busaco/odix/vrml.html

CYBERCULTURA

Aceasta notiune nu se refera la cultura fanaticilor din Internet, ci este o transformare profunda chiar a notiunii insasi de cultura

Marile provocari pe care aceasta o reprezinta in domeniul educatiei, cetateniei, si in general in ce priveste dimensiunea estetica . privitor la tema educatiei, pledoaria se concentreaza asupra recunoasterii noului raport cu cunoasterea care e pe cale sa se instituie odata cu mijloacele de comunicare interactiva. Recomandarea utilizarii lor in scoli si universitati de o maniera cat mai larga si mai complexa deoarece acest lucru permite o invatare mai eficienta si o integrare mai completa in lumea contemporana.

(Pierre Lévy - http://www.archipress.org/press/levy.htm)